Lingură - Atelier german

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Lingură (Etnografie - Tipuri) = Obiect din lemn de folosinţă zilnică, compus din căuş şi coadă, cu largă răspândire în casa ţărănească; lucrate din lemn de paltin, frasin, prun, cireş, plop, salcie, folosite pentru mâncat sau pentru amestecat şi măsurat laptele la stână, pentru luat apa din căldare, au corpul cioplit, „căucul” cu forme ovoidale, eliptice sau emisferice, iar coada frumos profilată şi ornamentată; în funcţie de zonă şi folosinţă, poartă denumiri diferite: „ciorbar”, „ciorbalâc”, „cupceană”, „urdar”, „caic” etc.;… Obiect din lemn de folosinţă zilnică, compus din căuş şi coadă, cu largă răspândire în casa ţărănească; lucrate din lemn de paltin, frasin, prun, cireş, plop, salcie, folosite pentru mâncat sau pentru amestecat şi măsurat laptele la stână, pentru luat apa din căldare, au corpul cioplit, „căucul” cu forme ovoidale, eliptice sau emisferice, iar coada frumos profilată şi ornamentată; în funcţie de zonă şi folosinţă, poartă denumiri diferite: „ciorbar”, „ciorbalâc”, „cupceană”, „urdar”, „caic” etc.; lingurile pentru mâncat au coada dreaptă şi decor geometric perforat în Hunedoara, cu arcuiri elegante figurând păsări, peşti, şerpi, torsade, capete de cai în Gorj, cu forme plastice, în care motivul solar este preponderent în Bucovina, Mărginimea Sibiului, Valea Jiului; lingurile mari pentru luat apa, din Gorj şi Câmpia Romanaţilor, au coada puternic curbată, terminată cu un cârlig care capătă uneori forma unui cap de cal. vezi mai mult

Argint (Artă decorativă - Materiale) = Metal preţios de culoare albă-cenuşie strălucitoare (duritate 2,5-3, greutate specifică 10,5-11); aflat în stare naturală nativ sau asociat cu alte metale (cupru, stibiu, arseniu); maleabil, ductil, sonor, capătă un luciu deosebit prin frecare. Cel mai fin argint are titlul de 0,99. Folosit încă din vechime sub diferite forme în comerţ, artă decorativă, orfevrărie ş.a..