Lingură - Eneolitic

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Lingură (Etnografie - Tipuri) = Obiect din lemn de folosinţă zilnică, compus din căuş şi coadă, cu largă răspândire în casa ţărănească; lucrate din lemn de paltin, frasin, prun, cireş, plop, salcie, folosite pentru mâncat sau pentru amestecat şi măsurat laptele la stână, pentru luat apa din căldare, au corpul cioplit, „căucul” cu forme ovoidale, eliptice sau emisferice, iar coada frumos profilată şi ornamentată; în funcţie de zonă şi folosinţă, poartă denumiri diferite: „ciorbar”, „ciorbalâc”, „cupceană”, „urdar”, „caic” etc.;… Obiect din lemn de folosinţă zilnică, compus din căuş şi coadă, cu largă răspândire în casa ţărănească; lucrate din lemn de paltin, frasin, prun, cireş, plop, salcie, folosite pentru mâncat sau pentru amestecat şi măsurat laptele la stână, pentru luat apa din căldare, au corpul cioplit, „căucul” cu forme ovoidale, eliptice sau emisferice, iar coada frumos profilată şi ornamentată; în funcţie de zonă şi folosinţă, poartă denumiri diferite: „ciorbar”, „ciorbalâc”, „cupceană”, „urdar”, „caic” etc.; lingurile pentru mâncat au coada dreaptă şi decor geometric perforat în Hunedoara, cu arcuiri elegante figurând păsări, peşti, şerpi, torsade, capete de cai în Gorj, cu forme plastice, în care motivul solar este preponderent în Bucovina, Mărginimea Sibiului, Valea Jiului; lingurile mari pentru luat apa, din Gorj şi Câmpia Romanaţilor, au coada puternic curbată, terminată cu un cârlig care capătă uneori forma unui cap de cal. vezi mai mult

Ceramică (Etnografie - Tipuri) = Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele var… Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele variate și elegante, decorația simplă și coloritul luminos al smalțului fac din ceramica populară românească un valoros domeniu al artei populare; centre mai cunoscute: Horezu, Oboga, Corund, Biniș, Marginea, Vama, Vadu Crișului, Leheceni, Curtea de Argeș. vezi mai mult