Figurină - Eneolitic

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Figurină (Etnografie - Tipuri) = Obiect mic de pământ, de tradiţie străveche găsit și în săpăturile arheologice, ilustrând imagini antropomorfe, zoomorfe, avimorfe, miniaturi de locuinţe sau piese de mobilier; au ieşit la iveală în multe puncte arheologice din România, în cele mai diferite straturi de cultură, începând din neolitic; ulte din aceste figurine continuă să fie confecționate în centre de olari cum sunt Oboga, Vlădeşti, Vâlsăneşti, Petreşti, Tansa, Frumuşica, Ireşti; unele dintre figurine sunt în acelaşi timp fluieri… Obiect mic de pământ, de tradiţie străveche găsit și în săpăturile arheologice, ilustrând imagini antropomorfe, zoomorfe, avimorfe, miniaturi de locuinţe sau piese de mobilier; au ieşit la iveală în multe puncte arheologice din România, în cele mai diferite straturi de cultură, începând din neolitic; ulte din aceste figurine continuă să fie confecționate în centre de olari cum sunt Oboga, Vlădeşti, Vâlsăneşti, Petreşti, Tansa, Frumuşica, Ireşti; unele dintre figurine sunt în acelaşi timp fluierici, jucării pentru copii, puţine mai fiind legate de credinţe magice, aşa cum erau cele din preistorie; apar şi figurine aplicate în relief pe vase ceramice utilitare şi cu sens magic, pe urcioarele de nuntă, legate de credinţe şi rituri de fertilitate. vezi mai mult

Ceramică (Etnografie - Tipuri) = Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele var… Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele variate și elegante, decorația simplă și coloritul luminos al smalțului fac din ceramica populară românească un valoros domeniu al artei populare; centre mai cunoscute: Horezu, Oboga, Corund, Biniș, Marginea, Vama, Vadu Crișului, Leheceni, Curtea de Argeș. vezi mai mult