Așternut de pat (Beltdecke)

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Aşternut (Etnografie - Tipuri) = 1. Cuvertură din lână lucrată în patru iţe, compusă din două lăţimi de ţesătură îmbinate cu o „cheiţă“, specifică satelor din Câmpia Munteniei; decorul aşternutului, denumit şi „foiţă“ în multe sate, se compune dintr-o alternanţă de dungi multicolore de lăţimi egale în: roşu, negru, galben cafeniu şi alb; cele mai reuşite acorduri cromatice se întâlnesc în zona Teleorman – la Islaz şi Suhaia; aşternutul se aşează de obicei „chit“ pe lada de zestre, la căpătul patului, contribuind prin cromatica … 1. Cuvertură din lână lucrată în patru iţe, compusă din două lăţimi de ţesătură îmbinate cu o „cheiţă“, specifică satelor din Câmpia Munteniei; decorul aşternutului, denumit şi „foiţă“ în multe sate, se compune dintr-o alternanţă de dungi multicolore de lăţimi egale în: roşu, negru, galben cafeniu şi alb; cele mai reuşite acorduri cromatice se întâlnesc în zona Teleorman – la Islaz şi Suhaia; aşternutul se aşează de obicei „chit“ pe lada de zestre, la căpătul patului, contribuind prin cromatica vie la aspectul decorativ al încăperii; în zestrea fetei intrau 2-3 aşternuturi. 2. Ţesătură din bumbac compusă din trei „foi“ lucrate în două iţe, reunite printr-o cheie „în puricei“ (mici triunghiuri cusute); în sudul Munteniei, întreaga suprafaţă a aşternului este decorată în dungi subţiri sau carouri albe conturate cu albastru, având pe una din laturile lungi un motiv vegetal în formă de ghirlandă, cusut cu roşu şi negru; o dantelă croşetată cu colţi formează terminaţia aşternutului; cu aşternutul din bumbac se acoperă patul, lăsând să se vadă de sub velinţă numai decorul ales şi dantela. vezi mai mult

Pat (Etnografie - Tipuri) = Mobilă din lemn folosită pentru odihnă şi somn care a ocupat un loc de maximă importanţă decorativă datorită ţesăturilor grupate în această parte a interiorului locuinţei ţărăneşti; patul, ca mobilier cu formă specială, apare în locuinţa din mediul rural în sec. 19 şi derivă în cele mai multe cazuri din laviţă; patul este aşezat de-a lungul peretelui din spate al încăperilor, pe lângă cei doi pereţi longitudinali sau în unghiul format de peretele longitudinal din spatele casei şi peretele opus s… Mobilă din lemn folosită pentru odihnă şi somn care a ocupat un loc de maximă importanţă decorativă datorită ţesăturilor grupate în această parte a interiorului locuinţei ţărăneşti; patul, ca mobilier cu formă specială, apare în locuinţa din mediul rural în sec. 19 şi derivă în cele mai multe cazuri din laviţă; patul este aşezat de-a lungul peretelui din spate al încăperilor, pe lângă cei doi pereţi longitudinali sau în unghiul format de peretele longitudinal din spatele casei şi peretele opus sobei; din punct de vedere al formei, în afara patului cu „tăblii”, de factură orăşenească, introdus în casa ţărănească începând de la sfârşitul sec. 19, în locuinţele vechi se întâlnesc mai multe tipuri: a. Pat cu picioarele sprijinite pe tălpici sau pe capre, întâlnit în sudul Carpaţilor,; b. Pat înalt, specific zonelor de vest şi de N-V ale Transilvaniei, în care se urcă păşind pe o bancă aşezată în faţă; este compus dintr-un cadru de scânduri şi patru picioare îmbinate „în pană şi uluc”; platforma propriu – zisă este formată din scânduri aşezate transversal, sprijinite cu capetele pe ramă. Patul cu „baldachin” poartă denumiri diferite: pat cu „cobără”, pat cu „boltă”, pat cu „stolnic, pat cu „coviltir”, pat cu „arneu”; c. Pat cu două laturi încastrate în perete şi colţul exterior prins de grindă sau de podul casei cu ajutorul unui stâlp decorat, specific Bucovinei; o variantă apare şi în Munţii Apuseni, unde fixarea patului se face printr-un picior ornamentat cu crestături, sprijinit pe podea; d. Pat cu stâlpi înalţi la capete, întâlnit destul de rar în nordul Moldovei, care aminteşte prin formă şi decor patul din perioada Renaşterii. vezi mai mult