Baston de plimbare al lui Arany János - Atelier manufacturier

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Baston (Artă decorativă - Tipuri) = Bucată de lemn lungă sau scurtă, subţire, care are un capăt îndoit sau în formă de piolet, folosită la sprijinirea corpului sau pentru alte scopuri.

Măgar (Etnografie - Decor) = Motiv decorativ rar, care preia desenul asinului. În concepţia tradiţională românească ocupă o poziţie ambiguă, situându-se între o zonă privilegiată şi una banală, degradatoare chiar, deoarece el simbolizează prostia, încăpăţânarea, indolenţa, stângăcia şi urâţenia; într-un plan secund, se bucură totuşi de simpatie, fiindcă „are cruce pe spate, pentru că a adus pe spate pe cel care a purtat crucea”, credinţă cu răspândire la toate popoarele creştine; pornind de la această ultimă ipostază, măgar… Motiv decorativ rar, care preia desenul asinului. În concepţia tradiţională românească ocupă o poziţie ambiguă, situându-se între o zonă privilegiată şi una banală, degradatoare chiar, deoarece el simbolizează prostia, încăpăţânarea, indolenţa, stângăcia şi urâţenia; într-un plan secund, se bucură totuşi de simpatie, fiindcă „are cruce pe spate, pentru că a adus pe spate pe cel care a purtat crucea”, credinţă cu răspândire la toate popoarele creştine; pornind de la această ultimă ipostază, măgarul întrupează ideea de modestie, de renunţare (idee centrală şi polemică a creştinismului), trecând în folclorul românesc ca un animal „plăcut lui Dumnezeu”, „blagoslovit”, protejat de divinitatea supremă; de aici începe construcţia imaginii sale benefice, în sensul că diavolul nu se poate preface în măgar; la fel ca oaia, cocoşul şi albina, măgarul se vădeşte a fi pe deplin pur şi pe deplin benefic; el exclude orice contract cu lumea malefică, rezistă asaltului forţelor demonice şi apără casa omului de intruziunea periculoasă a puterilor întunericului; în Moldova, se crede că nimănui nu i se poate întâmpla ceva rău, deşi se află într-un loc primejdios, dacă are lângă el un măgar; nu este omorât de nici o fiară sălbatică, iar o credinţă din Maramureş chiar subliniază această idee: se spune că măgarului i-a fost ursit să nu moară ucis de jivinele pădurii, să nu moară niciodată la casa omului; când simte că i se apropie sfârşitul, pleacă şi moare prin păduri sau pe câmp; de aceea, piele de măgar nu se va găsi niciodată de vânzare; înfăţişarea sa are mai multe explicaţii: fie a fost tras de urechi de Dumnezeu, pentru că şi-a uitat numele, fie pentru că a fost obraznic, fie pentru încăpăţânarea avută, vrând să demonstreze tuturor că el ştie să cânte mai bine decât privighetoarea; plimbarea celui vinovat pe spinarea măgarului, aşezat invers sensului de deplasare, practicată cu asiduitate în Evul Mediu, semnifică umilinţă şi batjocură nu atât din cauza purtătorului urecheat, ci mai ales din cauza modalităţilor călăritului, care este opus celui triumfător, practicat la intrarea într-o cetate; în Banat, cu ocazia obiceiului numit „Jocul cornilor” (care se desfăşoară în Duminica Lăsatului de sec), din convoiul care se deplasează prin sat face parte uneori şi un măgar, care trage după el un car-atelier de meşter drege-strică; măgarul poartă pe cap o caschetă, pe faţă o mască, la picioarele din faţă i se pun bocanci şi obiecte lungi, cum ar fi mânecile unor veşminte deteriorate, pe picioarele posterioare i se trage o pereche de pantaloni, iar pe spate i se aşează o tunică; de căpăstru îi atârnă o coadă de vulpe şi o coadă de mătură; în basmele cu şi despre animale, măgarul este unul dintre cele care reuşesc să-l păcălească pe lup; în deplin consens cu aureola de simboluri şi credinţe, măgarului i se consacră o singură zi într-un an, aceea din Duminica Lăsatului de sec. vezi mai mult