Este realizată din ceramică. Din punct de vedere cultural-istoric, piesa aparține Bodrogkeresztúr. Se încadrează în Eneolitic. Piesa a fost descoperită la jud. Satu Mare, com. Tiream, Vezendiu, Colțarât.
* Oală, de autor necunoscut, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2008, la Muzeul Județean Satu Mare.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Oală
(Etnografie - Tipuri)
=
Una dintre cele mai frecvente forme ale vaselor din pământ ars, de diferite profile şi dimensiuni, servind la fierberea lichidelor şi a mâncărurilor, prezentă în toate regiunile ţării; smălţuite şi nesmălţuite, roşii şi negre, simple sau împodobite, oalele pot avea o toartă sau două; de la „ulcica” mică de Moşi, de 5 – 10 cm înălţime, până la oalele mari de „praznic”, înalte de 50 – 60 cm, oalele au gura cam de acelaşi diametru cu fundul, mijlocul fiind bombat; diametrul maxim al oalei poate fi …
Una dintre cele mai frecvente forme ale vaselor din pământ ars, de diferite profile şi dimensiuni, servind la fierberea lichidelor şi a mâncărurilor, prezentă în toate regiunile ţării; smălţuite şi nesmălţuite, roşii şi negre, simple sau împodobite, oalele pot avea o toartă sau două; de la „ulcica” mică de Moşi, de 5 – 10 cm înălţime, până la oalele mari de „praznic”, înalte de 50 – 60 cm, oalele au gura cam de acelaşi diametru cu fundul, mijlocul fiind bombat; diametrul maxim al oalei poate fi plasat mai sus, spre gură, sau mai jos, spre fund, diferenţierele zonale fiind numeroase.
vezi mai mult
Ceramică
(Etnografie - Tipuri)
=
Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele var…
Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele variate și elegante, decorația simplă și coloritul luminos al smalțului fac din ceramica populară românească un valoros domeniu al artei populare; centre mai cunoscute: Horezu, Oboga, Corund, Biniș, Marginea, Vama, Vadu Crișului, Leheceni, Curtea de Argeș.
vezi mai mult
