Brățară - Hallstatt

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Brăţară (Etnografie - Tipuri) = 1. Podoabă (din metal prețios) purtată de femei la încheietura mâinii; 2. Partea inferioară a mânecii (la cămășile femeiești), care este ornamentată și care strânge lărgimea mânecii, lăsându-i doar un diametru suficient pentru introducerea mâinii.

Peşte (Etnografie - Decor) = Element decorativ întâlnit pe diferite piese textile, pe ceramică, pe unele obiecte din lemn și care trebuie să-i justificăm prezența și prin contaminare cu simbolul creștin. Una dintre cele mai surprinzătoare constatări ale cercetării tradiţiilor româneşti constă în concluzia că vieţuitoarele de apă ocupă un loc şi o pondere extrem de reduse, contrar bogăţiei şi diversităţii faunei ţării; în universul culturii orale, peştele reprezintă o categorie uniformă, nediferenţiată; faptele şi puterile a… Element decorativ întâlnit pe diferite piese textile, pe ceramică, pe unele obiecte din lemn și care trebuie să-i justificăm prezența și prin contaminare cu simbolul creștin. Una dintre cele mai surprinzătoare constatări ale cercetării tradiţiilor româneşti constă în concluzia că vieţuitoarele de apă ocupă un loc şi o pondere extrem de reduse, contrar bogăţiei şi diversităţii faunei ţării; în universul culturii orale, peştele reprezintă o categorie uniformă, nediferenţiată; faptele şi puterile atribuite peştilor nu impresionează, iar implicaţiile simbolice ale acestor vieţuitoare sunt departe de varietatea şi complexitatea cu care ne-au obişnuit alte reprezentări, singura fiinţă a apelor, cu adevărat pertinentă în plan simbolic, fiind un mamifer şi anume vidra; cel mai adesea, peştele este invocat în ipostaza sa fabuloasă, de suport al lumii; astfel, pământul stă pe unul sau patru peşti gigantici, numiţi Începător, Ascultător, Arătător şi Somnoros, care susţin lumea, conduc soarele şi luna pe cer, dezleagă apele şi provoacă, prin mişcările lor neaşteptate, cutremurele; acest aspect conotează două ipostaze majore (sprijin al lumii şi animal sacrificial), care însă, prin caracterul lui incert şi prin frecvenţa redusă, nu conduc la considerarea peştelui ca o reprezentare cosmogonică deplină; unele legende afirmă că aripile peştelui sunt în fapt acele bradului, corpul lui agil este făcut din trupul unei râme, solzii provin de la un voinic împlătoşat, care s-a metamorfozat în vieţuitoare de apă; mai des invocată, cu deosebire în cântecul bătrânesc, este mreana, ca reprezentare a fetei curate, care, ca să nu cadă în mâna turcilor, sau ca să nu comită incestul, aceasta se aruncă în mare şi se transformă într-o mreană, mediind astfel între universul uman şi cel divin. Conform unei legende, în tot timpul Postului Paştelui nu se mănâncă peşte, pentru că ar fi spurcat, cu excepţia zilelor de Blagoveştenii (Buna-Vestire, 25 martie) şi Duminica Floriilor - Suceava; dacă peştii, când cerul este senin, sar peste apă, sau plutesc la suprafaţa apei, de li se văd ieşite din apă spinările, este semn că va ploua - Suceava. Se crede că atunci când se cutremură scoarţa terestră înseamnă că bat din cozi cei doi peşti pe care se sprijină Pământul, sau se întoarce pe partea cealaltă peştele pe care este aşezată Terra - Suceava; în ziua de Paşte, se consumă mai întâi peşte prins în sâmbăta din ajun, pentru ca, peste an, oamenii să se mişte uşor - Bihor; sau, pur şi simplu, trebuie să se mănânce la început peşte, ca oamenii să fie iuţi peste vară - Argeş; în Duminica Paştelui, este bine să se mănânce mai întâi peşte, apoi alte bucate, pentru ca oamenii să fie vioi ca peştii peste tot anul; se consumă mai întâi peşte sau carne de pasăre şi în ziua de Crăciun (25 decembrie), pentru ca să fie vioi ca peştele şi uşori ca pasărea; în acest scop, copiii usucă în hornul vetrei peşte mărunt şi îl mănâncă în ziua de Crăciun - Suceava; cine, în Duminica Paştelui, rosteşte „peşte prind", ca replică la mărturisirea preotului „Hristos a înviat”, acela va prinde, peste vară, mult peşte, dar comite, în acest caz, şi un mare păcat - Iaşi; cine mănâncă peşte în zi de vineri îi va curge sânge din nas în timpul verii - Tecuci; femeile care mănâncă peşte crud vor da naştere la copii sprinteni - Tecuci; femeile însărcinate să nu mănânce peşti şi melci, pentru că vor da naştere unor copii cu salivă şi mucozităţi abundente - Vâlcea; femeia însărcinată să nu mănânce cap de peşte, pentru că noul născut nu îi va vorbi aşa curând - Galaţi; să nu se dea peşte copiilor mici înainte de a începe să vorbească, pentru că rămân muţi - Bucovina; este bine ca bolnavii de friguri să ia un peşte mic, găsit în măruntaiele altuia mai mare, să-l usuce, apoi să-l piseze şi să bea praful obţinut, pentru a se vindeca - Bucovina; acelaşi efect s-ar obţine şi cu peştele mic scos dintr-o ştiucă - Neamţ; se crede că nu este bine să se arunce apa în care au fost spălaţi peştii, preparaţi pentru consum, în calea vitelor, pentru că acestea pot deveni sterpe - Bucovina; pentru a se realiza mai lesne monta, vacilor li se pune în tărâţe un peştişor viu - Bucovina; pictat pe firmele unor localuri (hanuri, birturi), sculptat pe porţile gospodăriilor şi pe troiţe, imprimat în stucatura frontoanelor caselor şi pe talerele de ceramică din centrele Oboga (Olt) şi Horezu (Vâlcea), amplasat pe diverse recipiente, ustensile şi unelte sau confecţionat din tablă sau lemn şi montat, cu rol de giruetă, la coama caselor şi pe prăjini înalte ridicate lângă morile de vânt, imaginea peştelui este des întâlnită în Vâlcea, Dolj, Olt, Ialomiţa, Tecuci, Constanţa şi Tulcea; când peştii sar din apă după insecte înseamnă că va fi cald - Vaslui; cine visează peşte mărunt înseamnă că va avea noroc, iar cel ce se visează că prinde peşte mare va avea parte de o deosebită silă - Vaslui; apărut în vis, peştele semnifică ploaie - Tecuci;Suceava; sau ger - Bucovina. La masa de Anul Nou, se mănâncă puţin peşte, pentru ca anul care vine să lunece uşor, cum lunecă peştele prin apă. Se crede că pruncii, care mănâncă peşte înainte de a vorbi, rămân muţi - Maramureş. Peştele este reprezentant al mării, ca element originar al vieţii, dar în acelaşi timp el are şi o puternică încărcătură simbolică adjudecată pe filieră creştină. În ornamentica tradiţională românească (a se vedea ceramica pe care este desenat peştele, anturat de x-uri, vârtejuri solare, pătrate etc.), peştele aparţine contextual mai repede cultului solar, decât unui cult creştin din primele secole de după Iisus. La 25 martie, de Blagoveştenii (Bunavestire), este obiceiul să se consume peşte, pentru ca oamenii să fie sănătoşi tot anul - Braşov; cine visează peşte în cantitate mare va avea parte de un câştig îndestulător, dar visarea peştelui de mari dimensiuni înseamnă clevetiri; cine visează că mănâncă peşte fiert va avea parte de o pagubă, iar cine visează că mănâncă sardele se va îmbolnăvi peste patru zile de friguri şi va zăcea mult timp bolnav; urmează un timp destul de amestecat ca sentimente pentru cine visează că vede sau că mănâncă peşte de mare; cine visează icre roşii va avea parte de boală cu vomismente, iar cine visează că prinde peşte cu undiţa să fie atent să nu fie înşelat - Suceava. vezi mai mult