* Batistă de vornicel, de Elena Cluci Ili, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2011, la Muzeul Județean Botoșani.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Batistă
(Etnografie - Tipuri)
=
1.Țesătură din bumbac sau din in foarte subțire și albă; 2. Bucată patrată din pânză pentru șters fața sau nasul; în decorarea interioarelor țărănești din zonele Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Neamț, Râmnicu-Sărat, Argeș, Muscel, Prahova, batista apare în camera de oaspeți, în diferite formule de expunere care nu sunt întâmplătoare, ci se leagă de structura și dispoziția decorului batistei, cât și de structura și cromatica celorlalte piese textile; poate să fie strânsă sub formă de fluture, în …
1.Țesătură din bumbac sau din in foarte subțire și albă; 2. Bucată patrată din pânză pentru șters fața sau nasul; în decorarea interioarelor țărănești din zonele Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Neamț, Râmnicu-Sărat, Argeș, Muscel, Prahova, batista apare în camera de oaspeți, în diferite formule de expunere care nu sunt întâmplătoare, ci se leagă de structura și dispoziția decorului batistei, cât și de structura și cromatica celorlalte piese textile; poate să fie strânsă sub formă de fluture, în așa fel încât chenarele și decorul punctat cu paiete (de pe colțuri) să se detașeze cât mai bine pe pereții albi ai camerei (Argeș), sau este atârnată de un colț, într-un cui, având aspectul unui romb aplatizat, cu unul din colțuri - bogat decorat -suprapus peste păretar (Trăisteni, Prahova, unde se etalau serii de câte 3-4 batiste de acest fel), sau este pliată, în formă de patrat în așa fel încât decorul - mărunt și viu colorat - de pe colțuri să devină compact, să se concentreze, acoprind toată suprafața (Bucovina, Neamț), sau este atârnată pe culme, deasupra patului, cu una din cele două laturi scurte decorate înspre interiorul camerei (Neamț).
vezi mai mult
Batist de nuntă
(Etnografie - Tipuri)
=
Destinată mirilor sau prietenilor acestora, care aveau îndatorirea de a face invitațiile la nuntă („vornicei” sau „vătăjei” - în Moldova, „chemători” - în zona Brașovului, „călăreți” - în Muscel, „stolnicari” - în Vâlcea etc.), batista frumos ornamentată era diferit întrebuințată, conform tradiției locale; prietenii mirilor o purtau la brâu (cu colțurile atârnând pe șoldul stâng), pe umărul stâng sau pe partea stângă a pieptului, legată deasupra cotului stâng, la bățul de „vornicel” sau la plosc…
Destinată mirilor sau prietenilor acestora, care aveau îndatorirea de a face invitațiile la nuntă („vornicei” sau „vătăjei” - în Moldova, „chemători” - în zona Brașovului, „călăreți” - în Muscel, „stolnicari” - în Vâlcea etc.), batista frumos ornamentată era diferit întrebuințată, conform tradiției locale; prietenii mirilor o purtau la brâu (cu colțurile atârnând pe șoldul stâng), pe umărul stâng sau pe partea stângă a pieptului, legată deasupra cotului stâng, la bățul de „vornicel” sau la ploscă; în unele zone, se acoperea cu batista colacul (colacii) sau se lega în vârful bradului și rămânea celui care ducea bradul; mirii purtau batista la cingătoare, ca un mic șorț, desfăcută sau pliată (în Moldova); în Neamț, tradiția consemnează portul batistei la brâu, sub bete, la costumul de mireasă „cu țoandră” (un tip de fotă evazată, de culoare bleumarin); în zona Rădăuților, sâmbătă seara, la logodnă, mirele aducea miresei voalul și pantofii („schimburile”), iar mireasa îi dăruia o cămașă, o pereche de ițari, o batistă („năframă de schimb”) și floarea pe care băiatul trebuia să o poarte la căciulă; duminică, înainte de cununie, la „iertăciune”, mireasa își punea o batistă la brâu și cu o alta lega mâna ei dreaptă de mâna stângă a mirelui și așa mergeau la cununie, la biserică, pentru ca să revină de acolo ținându-se de mâini, fără intermediul batistei; în Vâlcea și Gorj, mireasa dăruia batista viitorului ei soț, sâmbătă seara, în timpul bărbieritului, în prezența prietenilor mirelui; în zona Bran, soacra era cea care dădea mirelui batista, ca semn că îi încredințează fiica; în general, fetele lucrau batistele (uneori și până la 100 bucăți) odată cu restul zestrei; tinerii căsătoriți păstrau batistele de la nuntă în ladă, până la moarte, ele fiind incluse astfel în ceremonialul înmormântării; în Vrancea, după cununie, batista era tăiată în două jumătăți, fiecare soț fiind înmormântat cu partea sa, pentru ca ei să se poată recunoaște și reuni pe lumea cealaltă; unii autori concluzionează că actul schimbului de batiste precede gestul schimbului de verighete sau chiar că l-ar fi înlocuit pe acesta (cazul Clopotivei, Țara Hațegului, unde nu se folosesc verighete, ci numai batistele); denumirile locale ale batistei de nuntă sunt legate de funcția lor ceremonială: „năframă de schimb”, „năframă de credință”, „năframă de ginere”, „năframă de mireasă”, „batistă de bărbierit”, „năframă de vătăjel”, „cârpă de vornicel”, „năframă de închinat la nuntă” etc.
vezi mai mult
