* Doamna spaniolă, de Iosif ISER, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2004, la Muzeul de Artă Constanța.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Sevres
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Manufactură franceză de porţelan întemeiată la 1738, activă şi în prezent. Primul atelier cunoscut este cel instalat în castelul dezafectat de la Vincennes de către doi lucrători veniţi de la Manufactura Chantilly: Gilles, sculptor, şi Robert Dubois, modelator, cărora li se adaugă faianţarii Francois Gravant şi Humbert Gerin. Ei perfecţionează reţetele preparării pastei, a glazurii, a coloritului şi procedura de ardere, realizând statui în stil chinezesc şi Meissen alături de servicii de masă. L…
Manufactură franceză de porţelan întemeiată la 1738, activă şi în prezent. Primul atelier cunoscut este cel instalat în castelul dezafectat de la Vincennes de către doi lucrători veniţi de la Manufactura Chantilly: Gilles, sculptor, şi Robert Dubois, modelator, cărora li se adaugă faianţarii Francois Gravant şi Humbert Gerin. Ei perfecţionează reţetele preparării pastei, a glazurii, a coloritului şi procedura de ardere, realizând statui în stil chinezesc şi Meissen alături de servicii de masă. La 1741 regele Ludovic al XV-lea le acordă un împrumut pentru cercetări, iar din 1745 monopolul fabricării porţelanului, privilegiu reînnoit la 1752, manufactura, devenită "regală", folosind peste 100 de lucrători. Mutată la Sevres, între Paris şi Versailles, la 1753, manufactura este patronată de către Doamna de Pompadour, favorita regelui. La 1768 sunt descoperite zăcăminte de caolin la Saint-Yrieix, alături de Limoges, fapt pentru care la Sevres este confecţionat porţelan dur, cu începere din 1769. Între 1757 şi 1766 la Sevres lucrează sculptorul Etienne Maurice Falconet, acesta realizând busturile unor personalităţi - cum ar fi cel al Doamnei de Pompadour - şi al unor grupuri de copii, similare porţelanului Meissen. Materialul folosit majoritar este porţelanul biscuit, sunt foarte rare piesele emailate. După 1792 Sevres devine o manufactură de stat odată cu abolirea monarhiei. Producţia sa cea mai abundentă fusese formată din vase de lux, servicii de masă, plăci ornamentale pentru mobilier, statui, în stil rococo (epoca lui Ludoc al XV-lea) şi neoclasic ( epoca lui Ludovic al XVI-lea), majoritatea producţiilor fiind menite unor utilizări domestice sau curţilor europene. Între 1800 şi 1847, sub conducerea mineralogului Alexandre Brogniart, la Sevres se renunţă la fabricarea porţelanului moale, mult prea greu de ars, în favoarea celui dur, fiind executate plăci decorative şi vase în stilul Primului Imperiu şi egiptean. După moartea lui Brogniart se reia fabricarea porţelanului moale. Sub direcţia lui Victor Regnault sunt introduse numeroase îmbunătăţiri tehnice, de pildă aplicaţiile de pastă. Sculptorul Auguste Rodin devine temporar colaborator al manufacturii. De-a lungul veacului al XIX-lea vor avea loc o serie de refome administrative şi ale concepţiei artistice. Din veacul următor sunt promovate rigorile Art-Nouveau-ului, apoi ale Art-Deco-ului, ale cărui forme geometrice sunt rafinate către 1925. În prezent sunt executate concomitent comenzi de stat şi particulare. Ornamentică: scene cu figuri, peisaje, motive vegetale, caboşon, reţea, verniculat. Colorit (realizat prin arderi la temperaturi înalte ale pieselor): roz Pompadour, tonuri de albastru, galben etc.. Piesele manufacturii au fost des imitate de-a lungul timpului. Mărci de producător de o mare diversitate, în funcţie de perioadă.
vezi mai mult
Lyon
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Renumit centru de ceramică şi de mătăsuri francez. Activitatea faianţarilor este semnalată aici din 1515. În veacul următor ceramişi italieni originari din Florenţa, Genova, Faenza şi Urbino vin aici şi declanşează producţia unei faianţe stanifere cu decor istoriat, similară celei de Urbino. Ornamentica platourilor şi cănilor de Lyon cuprinde şi draperii ca fundal al divinităţilor mitologice sau al unor scene inspirate din "Biblia" lioneză. După o epocă de stagnare, manufactura cunoaşte un nou a…
Renumit centru de ceramică şi de mătăsuri francez. Activitatea faianţarilor este semnalată aici din 1515. În veacul următor ceramişi italieni originari din Florenţa, Genova, Faenza şi Urbino vin aici şi declanşează producţia unei faianţe stanifere cu decor istoriat, similară celei de Urbino. Ornamentica platourilor şi cănilor de Lyon cuprinde şi draperii ca fundal al divinităţilor mitologice sau al unor scene inspirate din "Biblia" lioneză. După o epocă de stagnare, manufactura cunoaşte un nou avât către 1773, când Joseph Combe şi Jacqes Maria Ravier întemeiază o fabrică de porţelan pentru care obţin un privilegiu regal pentru 10 ani şi care va deveni Mnaufactură regală. Ornamentică favorită preluată din decorul specific manufacturii Moustier - drapele, groteschi; coloritul specific acestei epoci de producţie este galbenul monocrom. Industria mătăsurilor este cunoscută în Lyon din secolul al XV-lea, însă apogeul eu este situat în veacul al XVIII-lea, când atelierele de aici le întrec pe cele italieneşti. Specialitatea Lyonului o constituie moarul şi ţesătura pentru mobilier numită "droguet", în care decorul este format din firele de urzeală şi bătătură din lână şi mătase. Cel mai cunoscut creator de mătăsuri e Philippe de La Salle (sfârşitul veacului al XVIII-lea); el execută ţesături somptuoase pentru curţile franceză, spaniolă şi rusă. La 1789 manufactura de ţesături îşi va reduce activitatea, urmând ca în epoca Primului Imperiu Jean-Francois Bony să creeze remarcabile draperii destinate împărătesei Maria-Luiza. După intrarea în uz, la 1801, a războiului mecanic inventat de către lyonezul Joseph-Marie Jacquard, care permite creşterea calităţii produsului finit, industria de mătăsuri din Lyon cunoaşte o dezvoltare deosebită. Azi Lyon lucrează în egală măsură pentru statul francez şi pentru străinătate.
vezi mai mult
