Este realizată din cochilii de scoică; fir de rafie; tăiere; lustruire; răsucire; înnodare. Are dimensiunile de D cochiliilor: 0,8 cm. Din punct de vedere cultural-istoric, piesa aparține shilluk.
* Centură lombară, de autor necunoscut, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2015, la Complexul Național Muzeal ASTRA - Sibiu.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Centură
(Artă decorativă - Tipuri)
=
Bucată lungă şi îngustă de material, folosită pentru încingerea mijlocului. În trecut constituia un suport pentru atârnarea pungii de bani, tecii de sabie etc.
Element introdus în construcţia mobilierului către mijlocul secolului al XV-lea. Constituie un cadru de structură rectilinie sau ondulată dispus orizontal între şezută şi picioare (scaun, jilţ, fotoliu, canapea, pat), între tăblie şi picioare (masă, birou, consolă). La piesele formate din două corpuri (bufet, cabinet etc.) poate fi prevă…
Bucată lungă şi îngustă de material, folosită pentru încingerea mijlocului. În trecut constituia un suport pentru atârnarea pungii de bani, tecii de sabie etc.
Element introdus în construcţia mobilierului către mijlocul secolului al XV-lea. Constituie un cadru de structură rectilinie sau ondulată dispus orizontal între şezută şi picioare (scaun, jilţ, fotoliu, canapea, pat), între tăblie şi picioare (masă, birou, consolă). La piesele formate din două corpuri (bufet, cabinet etc.) poate fi prevăzută cu unul sau mai multe sertare. Sinonim - ţarg.
vezi mai mult
Marsilia
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Centru francez de ceramică înfiinţat în urma descoperirii unor zăcăminte de argilă în apropierea oraşului. În 1750 existau circa 10 ateliere importante de faianţă care au activat din plin până la începutul veacului următor. Stilul specific marsiliez se întemeiază pe tematicile rococoului, fiind extrem de variat formal, prezentând marine, flori, fructe, păsări, cochilii, peşti, pe un fundal cromatic format din nuanţe de verde, galben şi albastru-peruzea. O compoziţie asimetrică acoperă întreaga s…
Centru francez de ceramică înfiinţat în urma descoperirii unor zăcăminte de argilă în apropierea oraşului. În 1750 existau circa 10 ateliere importante de faianţă care au activat din plin până la începutul veacului următor. Stilul specific marsiliez se întemeiază pe tematicile rococoului, fiind extrem de variat formal, prezentând marine, flori, fructe, păsări, cochilii, peşti, pe un fundal cromatic format din nuanţe de verde, galben şi albastru-peruzea. O compoziţie asimetrică acoperă întreaga suprafaţă a platourilor, a căror bordură, uneori perforată, este bogat modelată cu ornamente reliefate, subliniate cu aur, similar unei decoraţii orfevriere. Faţă de alte piese, platourile comportă fundaluri cromatice roşii, violete, verzi şi galbene.
Din secolul al XIX-lea se trece şi la producţia de porţelan, în tonuri severe - de pildă mici decoraţii în relief de culoare crem deshis, în stil neoclasic, uneori subliniate cu aur.
Mărci de producător: monograma V.P. (mijlocul veacului al XVIII-lea, Veuve Perrin); B (tranziţia dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Antoine Bonnefoy); R (sfârşitul secolului al XIX-lea, Gaspard Robert); C.S. şi floare de crin (Honore Savy).
vezi mai mult
