Rudar

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Blid (Etnografie - Tipuri) = 1. Vas de ceramică, de forma unei farfurii ceva mai adâncite, cu fundul relativ mic, cu pereţii drepţi sau concavi, cu margini verticale sau răsfrânte, mai totdeauna smălţuit; în blide se servesc mâncărurile; se lucrează în aproape toate centrele ceremice, primind denumiri variate: „strachină“, „taier“, „talger“, „taler“, cu caracter regional, dar determinate şi de anumite carcteristici de formă sau dimensiuni.
2. Vas executat dintr-o singură bucată din lemn prin cioplire sau la strung, folosit… 1. Vas de ceramică, de forma unei farfurii ceva mai adâncite, cu fundul relativ mic, cu pereţii drepţi sau concavi, cu margini verticale sau răsfrânte, mai totdeauna smălţuit; în blide se servesc mâncărurile; se lucrează în aproape toate centrele ceremice, primind denumiri variate: „strachină“, „taier“, „talger“, „taler“, cu caracter regional, dar determinate şi de anumite carcteristici de formă sau dimensiuni.
2. Vas executat dintr-o singură bucată din lemn prin cioplire sau la strung, folosit în gospodăria ţărănească; marginea de sus a blidului poate fi decorată cu 1-2 caneluri; blidele din lemn au fost răspândite mai ales în zonele montane, fiind lucrate de rudari care le vindeau prin sate. vezi mai mult

Păianjen (Etnografie - Decor) = Legenda spune că, la început, păianjenul şi albina erau frate şi soră; fiind nevoiaşi, ei au plecat din casa părintească, pentru a-şi câştiga singuri pâinea; băiatul s-a angajat ucenic la un ţesător, iar fata a ajuns să lucreze la zidari, cărând piatră pentru construcţii; după un timp, mama lor s-a îmbolnăvit şi a trimis pe cineva să-i cheme; fata a alergat într-un suflet la căpătâiul mamei, în timp ce băiatul a refuzat să vină, spunând că este prea ocupat cu ţesutul şi nu poate pierde vremea, c… Legenda spune că, la început, păianjenul şi albina erau frate şi soră; fiind nevoiaşi, ei au plecat din casa părintească, pentru a-şi câştiga singuri pâinea; băiatul s-a angajat ucenic la un ţesător, iar fata a ajuns să lucreze la zidari, cărând piatră pentru construcţii; după un timp, mama lor s-a îmbolnăvit şi a trimis pe cineva să-i cheme; fata a alergat într-un suflet la căpătâiul mamei, în timp ce băiatul a refuzat să vină, spunând că este prea ocupat cu ţesutul şi nu poate pierde vremea, ceea ce a făcut să atragă blestemul mamei, fata făcându-se albină, iar băiatul păianjen; de atunci, păianjenul trăieşte singur, fără fraţi, fără surori şi fără familie; el fuge de lumină, îşi ţese pânza în locuri întunecoase şi este mereu posomorât şi supărat, iar oamenii îl urgisesc, îi strică pânza şi îl omoară; albina însă este veselă, zboară de pe o floare pe alta şi trăieşte cu părinţii, cu fraţii şi surorile împreună, iar oamenii o iubesc, fiindcă ea împarte cu toţii mierea pe care o adună; casa îi este fagurul cel galben ca soarele, iar din ceara albinelor oamenii fac lumânările care se aprind în ceasul morţii; o altă legendă spune că păianjenul este rău şi că el trebuie omorât, pentru că Dumnezeu, când a urzit lumea, a făcut pe Sfântul Soare, ca oamenii să aibă lumină; păianjenul însă s-a apucat şi a urzit pânză pe sus, pe copaci, pentru ca oamenii să nu mai vadă şi astfel să nu mai fie lume; atunci Dumnezeu a făcut vântul, fiindcă până atunci nu fusese vânt, ca să rupă pânza lui, să o cureţe pe unde există şi astfel vântul a scăpat omenirea de lucrarea rea a păianjenului; deci primul rost al acestei stihii, care este vântul a fost să scoată lumea de sub imperiul întunericului şi al fricii; pentru că vântul primordial a distrus prima pânză a păianjenului, de atunci mereu boarea de vânt trebuie să frângă toate pânzele păianjenului, fie ele cât de mici şi neînsemnate. Se spune că diavolul s-a transformat în păianjen, a intrat sub copita calului Sfântului Sisoe (Cel Mare, părinte al bisericii creştin-ortodoxe, prăznuit pe data de 6 iunie), când acesta se ducea la sora sa, Meliţa, iar, după ce sfântul a adormit la casa acesteia, i-a furat copilul femeii, drept pentru care sfântul l-a afurisit şi astfel, de atunci, păianjenul este o vietate necurată, spurcată, de care omul trebuie să se ferească - Ţara Oltului; în toate zonele etno-folclorice, se crede că Dumnezeu iartă din păcatele celui care omoară un păianjen; prevesteşte moartea omului bolnav, dacă peste acesta coboară un păianjen - Galaţi; dacă înaintea cuiva se lasă un păianjen este semn că acela va auzi o veste - Suceava; tot primirea unei veşti înseamnă şi când se lasă pe mâini, pe gât sau pe faţă - Suceava; dar este semn că va avea oaspeţi cel în faţa căruia coboară un păianjen - Teleorman;Ilfov;Prahova;Galaţi;Suceava; când se coboară în casă este semn că va sosi în curând o rudă - Suceava; când se coboară pe firul său un păianjen cu picioarele albe este semn că va veni în casă o rudă apropiată, iar dacă va avea picioarele negre este semn că va sosi în casă un bun prieten - Muntenia; când se coboară un păianjen de mici dimensiuni prin faţa cuiva înseamnă că aceluia îi va veni în ospeţie o rudă - Maramureş;Suceava; fiind considerată o fiinţă spurcată, un om este iertat de tot atâtea păcate câţi păienjeni omoară - Teleorman; sau sunt iertate şapte păcate pentru fiecare păianjen omorât - Suceava; sunt iertate şapte păcate pentru omorârea unui păianjen mare, dar numai trei dacă este omorât unul mic - Muntenia; dacă un păianjen nu este omorât, omul se încarcă el cu şapte păcate, pentru că păianjenul ţese mai mult decât Maica Domnului - Vâlcea;Suceava; se crede că este spurcat pentru că a îndrăznit să ţeasă cel mai subţire fir, întrecând-o pe Maica Domnului, iar omorârea lui devine astfel o posibilitate de a fi iertat de zece păcate pentru cel care îl omoară - Tecuci; celui care omoară un păianjen cu dosul palmei i se iartă numai un păcat - Suceava; dacă este omorât un păianjen care are picioare lungi, sunt iertate câte trei păcate pentru fiecare insectă - Galaţi;Bucovina; sângele care curge de la o tăietură la deget poate fi potolit punând pe rană un păianjen - Suceava; dacă toamna zboară prin aer multe fire din pânzele păianjenilor este semn de toamnă lungă - Suceava. În Teleorman, se crede că îi sosesc în ospeţie rude apropiate celui care i se lasă deasupra capului sau pe haine un păianjen. vezi mai mult