Este realizată din in; arnici; bumbac mercerizat; mătase vegetală; țesut în 2 ițe; brodat peste fire; brodat la fir; tivit cu găurele; colțurele croșetate cu arnici roșu. Din punct de vedere cultural-istoric, piesa aparține Români. Piesa a fost descoperită la jud. SUCEAVA, com. ORAȘ VICOVU DE SUS, VICOVU DE SUS.
* Năfrămuță de vornicel, de autor necunoscut, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2018, la Complexul Muzeal Național „Moldova” - Iași.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Batist de nuntă
(Etnografie - Tipuri)
=
Destinată mirilor sau prietenilor acestora, care aveau îndatorirea de a face invitațiile la nuntă („vornicei” sau „vătăjei” - în Moldova, „chemători” - în zona Brașovului, „călăreți” - în Muscel, „stolnicari” - în Vâlcea etc.), batista frumos ornamentată era diferit întrebuințată, conform tradiției locale; prietenii mirilor o purtau la brâu (cu colțurile atârnând pe șoldul stâng), pe umărul stâng sau pe partea stângă a pieptului, legată deasupra cotului stâng, la bățul de „vornicel” sau la plosc…
Destinată mirilor sau prietenilor acestora, care aveau îndatorirea de a face invitațiile la nuntă („vornicei” sau „vătăjei” - în Moldova, „chemători” - în zona Brașovului, „călăreți” - în Muscel, „stolnicari” - în Vâlcea etc.), batista frumos ornamentată era diferit întrebuințată, conform tradiției locale; prietenii mirilor o purtau la brâu (cu colțurile atârnând pe șoldul stâng), pe umărul stâng sau pe partea stângă a pieptului, legată deasupra cotului stâng, la bățul de „vornicel” sau la ploscă; în unele zone, se acoperea cu batista colacul (colacii) sau se lega în vârful bradului și rămânea celui care ducea bradul; mirii purtau batista la cingătoare, ca un mic șorț, desfăcută sau pliată (în Moldova); în Neamț, tradiția consemnează portul batistei la brâu, sub bete, la costumul de mireasă „cu țoandră” (un tip de fotă evazată, de culoare bleumarin); în zona Rădăuților, sâmbătă seara, la logodnă, mirele aducea miresei voalul și pantofii („schimburile”), iar mireasa îi dăruia o cămașă, o pereche de ițari, o batistă („năframă de schimb”) și floarea pe care băiatul trebuia să o poarte la căciulă; duminică, înainte de cununie, la „iertăciune”, mireasa își punea o batistă la brâu și cu o alta lega mâna ei dreaptă de mâna stângă a mirelui și așa mergeau la cununie, la biserică, pentru ca să revină de acolo ținându-se de mâini, fără intermediul batistei; în Vâlcea și Gorj, mireasa dăruia batista viitorului ei soț, sâmbătă seara, în timpul bărbieritului, în prezența prietenilor mirelui; în zona Bran, soacra era cea care dădea mirelui batista, ca semn că îi încredințează fiica; în general, fetele lucrau batistele (uneori și până la 100 bucăți) odată cu restul zestrei; tinerii căsătoriți păstrau batistele de la nuntă în ladă, până la moarte, ele fiind incluse astfel în ceremonialul înmormântării; în Vrancea, după cununie, batista era tăiată în două jumătăți, fiecare soț fiind înmormântat cu partea sa, pentru ca ei să se poată recunoaște și reuni pe lumea cealaltă; unii autori concluzionează că actul schimbului de batiste precede gestul schimbului de verighete sau chiar că l-ar fi înlocuit pe acesta (cazul Clopotivei, Țara Hațegului, unde nu se folosesc verighete, ci numai batistele); denumirile locale ale batistei de nuntă sunt legate de funcția lor ceremonială: „năframă de schimb”, „năframă de credință”, „năframă de ginere”, „năframă de mireasă”, „batistă de bărbierit”, „năframă de vătăjel”, „cârpă de vornicel”, „năframă de închinat la nuntă” etc.
vezi mai mult
Arnici
(Etnografie - Materiale)
=
Fire de bumbac răsucite și vopsite, cu care se cos ornamente pe cămăși, pe ștergare etc.
