Este realizată din bumbac; lână; arnici; țesut în 2 ițe; brodat la fir; brodat peste fire; cusut peste muchie. Din punct de vedere cultural-istoric, piesa aparține Români. Piesa a fost descoperită la jud. NEAMȚ, com. VÂNĂTORI-NEAMȚ, VÂNĂTORI-NEAMȚ.
* Năframă de credință, de autor necunoscut, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2020, la Complexul Muzeal Național „Moldova” - Iași.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Năframă
(Artă decorativă - Tipuri)
=
Bucată de ţesătură fină, de obicei borangic, simplă sau brodată, folosită la acoperirea capului de către femeile din spaţiul rural.
Ochi
(Etnografie - Decor)
=
Ca motiv decorativ, ochiul a apărut în ornamentica tradițională poate și sub influența imaginilor creștine din pictura bisericească; oricum, ochiul îl reprezintă pe OM, tot așa cum îl reprezintă numai chipul său sau palmele sale. Importanţa văzului, a ochilor în percepţia şi înţelegerea lumii, în comportamentul uman, este atestată de numeroase expresii şi locuţiuni populare: „pe ochii mei”, „a i-o spune verde-n ochi”, „a închide (a deschide) ochii”, „a mânca din ochi”, „a scoate (cuiva) ochii (p…
Ca motiv decorativ, ochiul a apărut în ornamentica tradițională poate și sub influența imaginilor creștine din pictura bisericească; oricum, ochiul îl reprezintă pe OM, tot așa cum îl reprezintă numai chipul său sau palmele sale. Importanţa văzului, a ochilor în percepţia şi înţelegerea lumii, în comportamentul uman, este atestată de numeroase expresii şi locuţiuni populare: „pe ochii mei”, „a i-o spune verde-n ochi”, „a închide (a deschide) ochii”, „a mânca din ochi”, „a scoate (cuiva) ochii (pentru ceva)”, „ochi rău”, „a arunca praf în ochii (cuiva)”, „a sorbi din ochi” etc.; ochii, la fel ca şi inima, devin o instanţă de sine-stătătoare, ele suferă împreună, iar lacrimile vărsate sunt, de fapt, cele ale inimii; de aceea, plânsul este considerat, în poezia populară, nu doar manifestarea unei anumite stări psihice sau o modalitate catartică, ci o pedeapsă, un fel de autoflagelare; în vremurile de demult, cazna cea mai cumplită aplicată oamenilor era orbirea, de unde şi expresia menţionată mai sus şi păstrată în multe limbi (a scoate ochii cuiva); de remarcat că psihanaliza consideră orbirea echivalentă castrării; puterea malefică şi distructivă a ochilor, întrupată, la vechii greci, în simbolul Gorgonei, monstrul care ucide pe oricine cu privirea sa, şi-a găsit reflectarea şi în credinţa cvasiuniversală în deochi; superstiţia deochiului, mai ales la perechile tinere, poate fi întâlnită la un obicei condamnabil, acela de a scoate praf sau tencuială din ochii sfinţilor pictaţi în interioarele bisericilor, cu scopul de a face farmece bărbaţilor, spre „a-i orbi”, ca să nu vadă ce fac soţiile lor necredincioase, dar s-ar putea ca magia să fie făcută şi pentru „a deschide ochii” asupra farmecelor iubitei; dar vigilenţa soţului gelos poate fi înşelată şi dacă nevasta îi serveşte un pahar de vin în care a introdus, în prealabil, o monedă care a stat deasupra ochilor închişi ai unui mort; dragostea începe mai totdeauna de la ochi, acesta fiind un agent deosebit de activ în textele folclorice, ocupând chiar primul loc, pentru că tot de la ochi vin şi toate nenorocirile; de remarcat că ochiul are o dublă funcţie, el este în acelaşi timp organ receptor, cât şi organ emiţător, ultimul fiind aproape în exclusivitate de genul feminin; în cântecul popular, ochii reprezintă organul atotputernic al iubirii; ei subjugă, varsă foc, vorbesc, ucid, rănesc şi vindecă în chip miraculos; sunt în acelaşi timp principalul canal de comunicare între micro şi macrocosmos, o adevărată fereastră a sufletului deschis spre lumea Erosului; dar ochii sunt şi cei care emană teroare; femeia foloseşte vraja ochilor, puterea lor magică pentru a fermeca iubitul, este gata să încerce forţa paralizantă a lor spre a imobiliza calul sau boii flăcăului; uneori înlocuiesc metonimic întreaga făptură a iubitei; sunt ca două oglinzi în care se reflectă toate stările sufleteşti, sunt apţi să înlocuiască organul vorbirii sau alte semne prin care se comunică dragostea; căutătura de la distanţă sau privitul ochi în ochi formează programul minim la care se reduc revendicările îndrăgostiţilor în faza incipientă a iubirii; sunt organul predilect de la care începe cosmicizarea femeii, prin faptul că deseori sunt comparaţi cu stelele; ar mai fi de subliniat că, deoarece în textele folclorice predomină culoarea neagră a ochilor, unii cercetători au ajuns la concluzia că aceasta ar fi o trăsătură etnică distinctivă, numai că aceleaşi texte reliefează şi înclinarea spre ochii albaştri. În ornamentica populară, ochiul ocupă un loc important în repertoriul motivelor antropomorfe, investit şi el din cele mai vechi timpuri cu puteri benefice sau malefice, expresie a însăşi puterii spirituale omeneşti sau supraomeneşti. Ornamentul reprezentând un ochi are rolul de apărare, de veghe împotriva spiritelor aducătoare de rău.
vezi mai mult
