Este realizată din lut; lucrat manual; ardere oxidantă; pictat. Din punct de vedere cultural-istoric, piesa aparține Cucuteni. Se încadrează în Eneolitic. Piesa a fost descoperită la ȘIPENIȚ. A fost executată prin tehnica lucrat manual.
* Coif suedez, de autor necunoscut, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2007, la Complexul Muzeal Bucovina - Suceava.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Coif
(Arheologie - Tipuri)
=
Element de armură, destinat să apere capul luptătorului. Compus din calotă, apărători de ceafă şi de obraji şi (uneori) vizieră. Lucrat din tablă de bronz, apare la mijlocul epocii bronzului. Geto-dacii foloseau coiful de bronz de tip grecesc sau traco-ilir. Celţii răspândesc coiful de fier.
Delft
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Centru manufacturier olandez renumit pentru fabricarea faianţei între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea şi a tapiseriilor între sfârşitul veacului al XVI-lea şi veacul următor.
Produsele din prima categorie aparţin tipului acoperit cu o glazură staniferă, similar maiolicii italiene, colorată în tonuri de albastru, verde-măsliniu, roşu-violaceu, brun, care serveşte ca fond pentru motive decorative inspirate din arta extrem-orientală sau orientală - veselă, vase de flori, plăci pavimentale, leagă…
Centru manufacturier olandez renumit pentru fabricarea faianţei între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea şi a tapiseriilor între sfârşitul veacului al XVI-lea şi veacul următor.
Produsele din prima categorie aparţin tipului acoperit cu o glazură staniferă, similar maiolicii italiene, colorată în tonuri de albastru, verde-măsliniu, roşu-violaceu, brun, care serveşte ca fond pentru motive decorative inspirate din arta extrem-orientală sau orientală - veselă, vase de flori, plăci pavimentale, leagăne, colivii, mici bazine de apă, vase înguste cu capac, potişe, saboţi, statuete policrome (ultimele-tardiv). Faianţa veche (vieux Delft) a fost imitată pe scară largă în Europa, datorită calităţii pastei şi a decorului produselor. De la mijlocul secolului al XVII-lea sunt executate piese cu decor în camaieu albastru, dintr-o pastă de o excelentă calitate. În 1725 şi 1760 Delftul începe să decadă în urma concurenţei tot mai acerbe a faianţei englezeşti. Piesele mai târzii aparţin stilurilor chinezesc, identificat prin coloritul alb şi albastru, precum şi prin imitaţii ale porţelanului policrom originar din China - familiile neagră, roz, verde; stilului local, ale cărui motive decorative se încadrează arealului olandez de referinţă artistică; stilul porţelanului policrom de tip Meissen, încadrat din punct de vedere tipologic rococo-ului; statuete de ţărani olandezi în costume tradiţionale, saboţi, păsări, animale, precum şi o serie de imitaţii după gresia roşie chinezească. Există peste 88 de mărci de autor, dintre care cele mai cunoscute sunt: cele trei clopote, gheara, trandafirul, litera grecească alfa, securea, corabia aurie ş.a., însoţite adesea de monograma ceramistului executant.
Manufactura de tapiserii din Delft este înfiinţată de către Franz Spierlink din Anvers la 1630, faima ţesătoriei fiind asigurată de către o succesiune de suite de un sporit rafinament în utilizarea elementelor decorative. Ca urmare sunt primite comenzi din Anglia, Suedia şi Danemarca, fiind înfiinţate noi ateliere de către Jost Jans Lanckert (sfârşitul veacului al XVI-lea) şi Maximilian van der Gucht (sfârşitul veacului următor). Caracteristice Delftului sunt verdurile, scenele de vânătoare, armoariile şi feţele de pernă şi de masă. Dintre cele mai cunoscute opere se pot aminti "Istoria lui Scipio", executată la 1610 la comanda unui demnitar engâlez şi în 1621 refăcută pentru curtea regală suedeză), "Istoria lui Alexandru cel Mare" (1619), "Bătălia pentru Nieuport" (1648)etc.. Mărci de autor: H urmat de un scut şi de litera D.
vezi mai mult
