Camil RESSU, pictor, profesor
Camil RESSU s-a născut la data de 28 ianuarie 1880, in Galați, si a încetat din viata la data de 1 aprilie 1962, la București.
S-a tras dintr-o familie de aromâni (macedoromâni) originară din regiunea Epirului, stabilită în România la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist cu studii la Bruxelles, a practicat pictura în timpul liber și i-a îndreptat pașii către artă încă din adolescență.
A urmat școala primară și secundară la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați (1887–1896) și la Liceul „Sf. Sava” din București (1896–1897). La vârsta de 15 ani a participat la un concurs de desen organizat la București de Societatea „Tinerimea Artistică”, unde a obținut premiul I.
La 15 ani, Ressu a participat la concursul de desen organizat la Bucureşti de "Tinerimea Română" şi a obţinut Premiul I apoi a revenit la Bucureşti, după terminarea liceului, în 1897, pentru a studia.
În 1887, Camil Ressu este înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; îşi continuă studiile la Iaşi cu pictorul Gheorghe Popovici.
În 1902 termină studiile la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, obţinând medalia de argint şi pleacă în acelaşi an să se perfecţioneze în străinătate.
Se opreşte două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care pleacă la Paris şi se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu şi Ion Theodorescu-Sion.
În 1908 revine în ţară şi, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicaţiile Furnica, Facla şi Adevărul.
In opera sa, Camil Ressu s-a orientat spre tematica taraneasca, spre oamenii simpli. Taranii din tablourile lui, prezenti in grupuri devin adevarate portrete colective.
Țăranii din tablourile lui, prezenți în grupuri devin adevărate portrete colective. Ca de exemplu în lucrările: ,,Cosași odihnindu-se”, ,,Țărani la prânz”, ,,Țărănci argeșene”, ,,Două țărănci”, ,,Țărancă cu copil”, ,,Înmormântare la țară”, ,,Mocani din Vlaici”, ,,Țărănci în curte”, ,,La moară”, ,,Clacă la porumb”, ,,Țărani în barcă”, ,,La arat”, ,,Țărănci la troiță”, ,,Semănătorii”, ,,Femei la biserica”, ,,Mama cu copil”.
În 1911, a participat la "Expoziţia Tinerimii Artistice" cu lucrările: "La arat", "Mocanii", "Ţărance la troiţă", "Înmormântarea la ţară", "Semănătorii", iar în 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.
În 1917, la Iași, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han, a fondat asociația „Arta Română”.
În 1921 a participat activ la înființarea Sindicatului Artiștilor Plastici din România, fiind ales președinte pentru doi ani. A fost membru fondator al Societății „Arta Română” (1918), membru fondator și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase (1921–1923; din 25 martie 1946), al Asociației „Arta” (1937), al Cercului Artiștilor Plastici (1942) și membru și președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici (1950–1962).
A fost profesor între anii 1925–1930 și rector al Academiei de Arte Frumoase din București între 1930–1941. Din 1947 a fost membru în Consiliul consultativ pentru învățământul superior artistic, iar din 1950 a devenit președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici, reluându-și activitatea de profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.
În 1955 i s-a acordat titlul de Artist al Poporului, iar un an mai târziu a fost numit membru al Academiei Române.
A realizat numeroase portrete ale unor personalități culturale precum Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian, Tudor Arghezi și Octavian Goga. Temele sale au reflectat o viziune gravă, neidealizată asupra vieții, în special asupra vieții țăranului român.
A pictat țărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori, naturi moarte, nuduri, portrete și autoportrete. Lucrarea Cosași odihnindu-se, realizată după o ședere mai lungă în satul Ilovăț din județul Mehedinți, a devenit una dintre cele mai reprezentative creații ale sale, dezvăluind vigoarea sa plastică.
Specific creației sale a fost predominanța elementului grafic, care, deși prevala, aducea un plus de plasticitate, cromatică, monumentalitate și o succesiune a planurilor bine structurată. Cu o formație solidă, bazată pe studiul corpului uman, al peisajului și al obiectelor din imediata apropiere, a reușit să combine desenul și culoarea într-o creație ce a păstrat valorile tradiției, în condițiile unui efort de înnoire a limbajului plastic.
Despre crezul său artistic, Camil Ressu a mărturisit: „Artistul adevărat știe că sentimentele și tragicul vieții omenești se exprimă în arta lui nu numai prin tema subiectului, ci mai ales prin dispoziția liniilor, spațiilor, culorilor și umbrelor, care prin ele însele sugerează sentimente diferite.”
Despre arta sa, Tudor Arghezi a afirmat: „S-a aplecat să zugrăvească și să interpreteze viața noastră românească, singura viață adevărat românească, a țăranului închis între ape, codri, ceruri și vatră”.
„Nud” (creion pe hârtie) reprezintă o figură feminină așezată, redată cu rigoare anatomică și linie sigură.
„Liniște pioasă” (1910), ulei pe carton, surprinde două tinere femei așezate lângă o troiță, într-o scenă de reculegere rurală.
„Bretonă la câmp | sfârșitul anilor ’40” (ulei pe carton, 65 × 48,5 cm), semnat stânga jos „C. Ressu”, evidențiază forța plastică a lui Camil Ressu.
„Peisaj”, ulei pe carton, prezintă un ansamblu rural cu clădiri grupate în jurul unei biserici, integrate într-un cadru natural dominat de dealuri, arbori și cer amplu.
„La cules” (1920–1922, ulei pe pânză, 45 × 61 cm) redă figuri rurale într-un peisaj câmpenesc, în compoziția lui Camil Ressu.
„Început de toamnă”, ulei pe carton, 49 × 57 cm, semnat stânga jos, în creion „C. Ressu”, evidențiază armonia peisajului în viziunea lui Camil Ressu.
„Biserică din Vicii” (1914, ulei pe pânză, 50 × 60 cm, semnat dreapta jos, cu verde, „C. Ressu”) redă, în stilul lui Camil Ressu, un peisaj rural cu biserică și vegetație bogată.
„La arat” (1912), ulei pe carton, a fost realizată în colonia artistică de la Vlaici-Olt, susținută de colecționarul Alexandru Bogdan-Pitești.
„Peisaj marin” (ulei/pânză, 50 × 70 cm) surprinde, în viziunea lui Camil Ressu, un golf liniștit, încadrat de vegetație și ape luminoase.
„Țărănci la câmp” (ulei pe carton, 62 × 46 cm, semnat dreapta jos cu negru) redă, în sobrietatea realistă a lui Camil Ressu (1880–1962), două figuri feminine surprinse în peisaj rural.
„Mielul drag”, de Camil Ressu, ulei pe carton (64 × 50 cm), semnat stânga jos, în creion, „C. Ressu”.
„Pescarul” (ulei/pânză, 55 × 65 cm) redă, în viziunea lui Camil Ressu, un pescar surprins în gestul muncii, într-o scenă marină calmă.
„Autoportret” (1955) surprinde chipul matur al artistului; în această lucrare Camil Ressu își studiază expresia cu sobrietate și atenție pentru trăsături.
„Viața la țară” (ulei pe carton, 46 × 63 cm) surprinde, în viziunea lui Camil Ressu, o scenă rurală liniștită, cu figură umană integrată armonios în peisaj.
Odihnă la câmp ulei pe pânză înfățișează un grup de țărani surprinși într-un moment de repaus, redați cu volume clare și atitudini grave, integrați într-un peisaj rural sobru.
„La baie” (ulei pe carton, 69,5 × 49,5 cm, 1927–1930) surprinde, prin viziunea lui Camil Ressu, o scenă intimă, în lumină naturală.
Drum de țară ulei pe pânză înfățișează un peisaj rural structurat riguros, cu un drum care taie diagonal compoziția și conduce privirea spre orizont.
„Portret” prezintă un personaj așezat, îmbrăcat în costum tradițional și purtând pălărie, surprins printr-un desen expresiv și un modelaj subtil al umbrelor. Prin echilibrul compoziției și atenția acordată fizionomiei, Camil Ressu evidențiază demnitatea și autenticitatea figurii umane.
„Mamă cu copil” (ulei pe carton, 70 × 50 cm, semnat dr. jos, C. Ressu, nedatat – 1909) redă, cu sobrietatea lui Camil Ressu, intimitatea maternității.
„Mamă și copilul” (ulei pe carton, 68,5 × 49 cm, semnat stg. jos, C. Ressu, nedatat – 1920) exprimă, la Camil Ressu, tandrețea calmă a maternității.
„Intimitate”, ulei pe carton, 69 × 49 cm, semnat stânga jos, cu negru „C. Ressu”, evidențiază sensibilitatea plastică a lui Camil Ressu.
Femeie cu flori albastre ulei pe pânză prezintă un portret feminin interiorizat, construit cu rigoare și echilibru, în care figura este integrată într-un spațiu domestic sobru.
Peisaj cu dealuri ulei pe pânză înfățișează un sat așezat la poalele unor dealuri ample, construite din planuri clare și ritmate.
„Țărănci din Vlaici” (ulei pe carton, 60 × 49,5 cm), semnat stânga jos, cu dedicație pe verso semnată de autor, înfățișează două femei în port popular, așezate într-un peisaj rural, redate sobru și echilibrat de Camil Ressu.
„Peisaj cu casă” (ulei pe carton, 45,5 × 55 cm) surprinde o gospodărie rurală, cu drum și siluetă solitară, într-o viziune echilibrată a lui Camil Ressu.
„Portret de fetiță” (1917), ulei pe carton, surprinde o fetiță reprezentată în interior, cu privirea întoarsă spre privitor, ca și cum ar fi fost surprinsă din contemplarea peisajului vizibil parțial prin fereastră.
„Două țărănci”, (ulei pe carton), surprinde, prin sensibilitatea lui Camil Ressu, un moment intim de repaus rural, redat cu gravitate și echilibru compozițional.
„Portret de bărbat” (ulei/carton, 68 × 49 cm) surprinde, prin sobrietate cromatică și privire concentrată, forța realistă a portretului realizat de Camil Ressu.
„Moară la Dârste” (1922, ulei pe carton, Colecția Virgil Cioflec) evocă ritmul așezat al vieții rurale, Camil Ressu integrând moara în liniștea grea a peisajului.
„Borcanul cu pensule” (ulei pe carton) reunește obiectele atelierului într-o tăcere densă, Camil Ressu transformând natura statică într-o meditație asupra creației.
„Gavroche” (ulei/carton, 65 × 49 cm) înfățișează, cu robustețe și empatie socială, un copil al străzii redat în stilul realist al lui Camil Ressu.
„Portretul actorului Iancu Brezeanu” (ulei/pânză, 96 × 68 cm) surprinde, prin construcție solidă și tonuri calde, figura meditativă redată de Camil Ressu.
„Crochiu nud femeie”, desen pe hârtie (19 × 28 cm), prezintă un studiu de nud feminin realizat cu linie liberă și modelaj discret, semnat de Camil Ressu, pictor și profesor.
„Bunicul cu nepoata” (ulei/carton, 65 × 47,4 cm) exprimă, prin gesturi reținute și tonuri calde, legătura afectivă redată de Camil Ressu.
„Strânsul recoltei” (creion pe hârtie, 23,5 × 30,5 cm, semnat stânga jos cu inițiale) este o compoziție pregătitoare, Camil Ressu schițând geneza unei scene rurale emblematice.
„La strânsul recoltei” (ulei pe pânză, 46 × 61 cm) desfășoară o amplă scenă rurală, Camil Ressu construind ritmul muncii câmpului prin volume ferme și echilibru compozițional.
„Case la țară” (ulei pe carton, 48,8 × 60,5 cm, nedatat) surprinde, în manieră realistă, privirea atentă a lui Camil Ressu asupra satului românesc.
„Nud (schiță)” (cărbune) dezvăluie, în liniile ferme ale lui Camil Ressu, figura unui model așezat, surprins cu un realism sobru și o atenție subtilă pentru volum și expresie.
Peisaj de case la mahala (ulei pe carton) surprinde arhitectura modestă a periferiei urbane, cu ziduri uzate și tonuri calde, redată sobru și echilibrat de Camil Ressu.
„Peisaj din Vlaici” (1913–1914, ulei pe carton) evocă tihna rurală, Camil Ressu transformând gospodăria într-un spațiu al tăcerii.
Peisaj de case la mahala (ulei pe carton) surprinde arhitectura modestă a periferiei urbane, cu ziduri uzate și tonuri calde, redată sobru și echilibrat de Camil Ressu.
„Studiu” (creion) prezintă un desen de atelier cu o figură feminină așezată, redată prin linii sigure și contururi clare.
„Atelier” (ulei pe carton, Colecția Virgil Cioflec) surprinde intimitatea creației, Camil Ressu transformând pictorița din fața șevaletului într-o meditație asupra artei și concentrării.
„Țăran odihnindu-se” (ulei pe carton, 54,5 × 45 cm) prezintă o scenă rurală calmă, cu o construcție masivă și animale aflate în repaus, integrate într-un peisaj colinar.
„Peisaj” (ulei pe pânză, 43,5 × 54,5 cm) înfățișează o gospodărie rurală cu casă acoperită cu stuf, zid de piatră și copaci desfrunziți, așezate într-un cadru colinar.
„Prizonieri” (ulei pe carton, 48,2 × 59 cm) surprinde, în realismul grav al lui Camil Ressu, un grup de soldați germani captivi, aliniați în tăcere înainte de îmbarcare.
În „Portret de avocat”, Camil Ressu construiește o figură sobră și echilibrată, redată prin modelaj fin și tonuri calde, evidențiind demnitatea și prestanța personajului.
„Clacă la porumb” (ulei pe pânză) surprinde, în realismul cald al lui Camil Ressu, un grup de femei adunate la treierat, lucrând cu răbdare între snopii aurii.
„Casă” (ulei pe carton, 50 × 65 cm, nedatat) dezvăluie, în stilul lui Camil Ressu, simplitatea rurală: o casă luminoasă, conturată ferm, lângă o figură așezată.
„Sat ardelenesc” (ulei pe carton, 49 × 65 cm, nedatat) prezintă, în maniera realistă a lui Camil Ressu, un drum curbat printre case masive, cu acoperișuri roșiatice și vegetație bogată.
„Țărancă cu copil” (ulei pe carton, 70 × 50 cm, nedatat) exprimă, în stilul robust al lui Camil Ressu, forța și tandrețea maternității rurale.
„Țărancă cu gamniță” (ulei pe carton, 70 × 50 cm, nedatat) prezintă, în stilul realist și sobru al lui Camil Ressu, o femeie surprinsă în gestul simplu al muncii cotidiene.
Portretul lui Ștefan Luchian (1910–1911) este o lucrare de Camil Ressu, realizată în tehnica ulei pe pânză, reprezentându-l pe pictorul Ștefan Luchian.
„Sat din Ardeal” (ulei pe carton, 43 × 51,5 cm, nedatat) surprinde, în stilul lui Camil Ressu, un drum larg care traversează un sat transilvănean.
„Gheorghe din Vlăici” (creioane colorate, 30 × 23,5 cm, 1912), semnat și datat stg. jos cu creionul, prezintă portretul unui țăran surprins într-o atitudine calmă și demnă.
„Casă la Vlaici”, ulei pe carton, 48,5 × 64 cm, semnat dreapta jos, în creion „C. Ressu”, redă echilibrul compozițional specific lui Camil Ressu.
„Femeie în roșu” (ulei pe pânză, 65 × 54 cm, nedatat) dezvăluie, în maniera expresivă a lui Camil Ressu, forța și feminitatea modelului.
„La malul lacului” (ulei pe carton, 49 × 60 cm, semnat dreapta jos) surprinde reflexele apei și masa vegetală prin tușe largi și armonie cromatică, în stilul lui Camil Ressu.
Distincții
- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
- Ordinul Muncii clasa I (1954)
- titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (1954)
- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (1951)
Știi mai multe despre Camil RESSU, pictor, profesor? Spune și altora!